"...cum percepţiile umane conştiente sunt limitate, adică receptăm energiile a căror frecvenţă se găseşte între nişte praguri, restul de energii cuprinse în semnal sunt receptate şi decodificate la nivel subliminal, apoi se "cazează" în subconştient. Şi ne influenţează de acolo, fără să ne dăm seama."
Liege.BlueIris


TOATA LUMEA-I FERMECATA

parintele Arsenie Papacioc

sâmbătă, 2 aprilie 2011

MENTALISTII

 Nu-i vis al morţii-eterne, ci viaţa lumii-ntregi.

Buna ziua dragii mei!
Sunteti OK?
Ma bucur ca sunteti bine.
Ei, pai daca asa stau lucrurile, atunci asezati-va confortabil, repirati de cateva ori profund, si lasati muzica din videoclipul de mai jos sa mearga in surdina, timp in care ne vom plimba putin impreuna alaturi de mintile unor oameni, prin mintile altor oameni. Sunteti gata?
Sa-nceapa spectacolul!



MENTALISTUL KEITH BARRY

Aveti mai jos cateva experiente interesante despre ce poate o minte asupra altei minti. Dati rogu-va un clic aici, ca merita toata atentia voastra:

http://www.spiritus.ro/video/filme-video/Embed/keith_barry.htm 

Ce este mentalismul 
Acum, dupa ce tocmai ati vazut un mentalist celebru la treaba va veti intreba desigur ce sunt de fapt mentalistii. Din cate se spune, mentalistii sunt acele persoane care dovedesc capacitati mentale si intuitive iesite din comun, in varii domenii ale parapsihologiei dar mai cu seama al in cel al controlului mintii. Pe mentalisti ii regasim atat in trecut, cat si in timpurile moderne si sub denumirea de iluzionisti sau magicieni, ei practicand hipnotismul, telekinezia, clarvederea, divinatia, telepatia, performantele lor psihice datorandu-se in principal insusirii si practicarii printr-un exercitiu constant si indelungat a unor tehnici de iluzionism bine studiate. In zilele noastre totusi, mentalismul este inteles stricto sensum ca una dintre cele mai performante forme de control al mintii. Ca fenomen psihologic el depaseste zona iluziilor obisnuite induse spectatorilor, cele create cu ajutorul unor obiecte, jobenuri, panglici, carti de joc, monezi, etc, si trece in zona iluziilor induse de mentalist mintilor spectatorilor, influentandu-le inconstientul si determinandu-i  pe acestia prin intermediul propriului lor inconstient, sa se comporte dupa cum isi propune el, mentalistul. Desi in aparenta principiul este extrem de simplu, pentru a gasi limbajul cel mai convenabil de adresabilitate catre inconstientul subiectului, el presupune o observatie foarte atenta din partea mentalistului, pentru a stabili cu precizie carui fel de tipologie a perceptiilor - kinestezic, auditiv, vizual, olfactiv, gustativ - ii apartine subiectul,  in asa fel incat, cu ajutorul tehnicilor pe care le-a studiat si le poseda, tehnici de predictibilitate (probabilistica), programare neurolingvistică si persuasiune, sa poata patrunde cel mai lesne in mintea lui.  De aceea un mentalist, fata de un iluzionist obisnuit, care se antreneaza la oglinda si care actioneaza in ultima instanta rutinard, este o persoana care poseda cunostinte temeinice de psihologie si ale carei capacitati de observatie si analiza sunt indelung si foarte bine antrenate.

MENTALISTUL URI GELLER


Ei, si dupa ce am vazut doi mentalist, haideti acum pe strazile Londrei, sa vedem si un hipnotizator.
Coin Street Hypnosis, London from Darren Altman on Vimeo.
 Dupa cum ati remarcat nu exista hipnotizatori cu "puteri speciale", ci doar simpli oameni care stapanesc si se folosesc de tehnici speciale. Si-acum  vreti sa stiti un secret? Si voi puteti  fi mentalisti.

7 comentarii:

  1. Da, suntem ok!
    Tu ce mai faci?
    Parcă ai cam lipsit...:)
    Sper că nu ne-ai uitat:)) s'auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Saru'mana Mariana,

    Sunt tot mai putin prezent. A venit primavara si au aparut tot felul de interese, altele decat internetul.

    Multumesc de trecere. Intre timp am mai completat articolul ca era cam saracut.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună să-ţi fie şi ţie, Danule, şi ziua, şi săptămâna, şi...căutătura:)
    Că mă apucă iară pârdalnica de limbariţă, na! :))

    Am cunoscut şi eu un nene „mentalist”.
    Cândva, „pe când făcea plopul pere şi răchita micşunele”.
    Când, din motive de plictis crâncen, am acceptat să merg cu gaşca mea de liceeni să vedem ce-i poate bagheta unui „magician”, care-şi spunea „Honorius”.

    Cum era o seară tare scârbavnică de toamnă, sala de spectacole a Casei de Cultură era golaşă rău. Podgorenii mei preferau să şadă pe la casele lor cu ţolu-n cap şi să deguste tulburelul lejer nervos.

    Cam în aceeaşi stare eram şi eu, fiindcă ajunsesem acolo doar dintr-un spirit de solidaritate pe care începeam deja să-l regret amarnic.
    Aşa că în vreme ce fojgăiam pe-acolo ca să ne aşezăm mai comod, eu am şi început să cârcotesc vârtos:

    -Mdaaa, vreţi să vă spun io care-i primul număr de magie a lu’ nenea ăsta? Vă spun eu: că a putut aduce aici nişte tolomaci ca noi, cărora ete că deja le-a săltat bănuţu’ de „Brifcor” din buzunare!

    -Da’ de ce spuneţi asta, donşoară?, aud de undeva din spatele meu.

    Era chiar stimabilul magician „Honorius”, care se plimba agale printre cei care intrau să-i vadă spectacolul. Pe unii îi privea zâmbind parşiv, altora, cărora parcă le executa câte-o encefalogramă completă, le cerea biletele. Iar ei…nu le aveau! Cu zâmbetele sleite tâmp, părăseau apoi sala cătinel.

    M-am răsucit uimită, să văd a cui era vocea aceea…ciudată. Dar m-am răsucit iute la loc: doar o fracţiune de secundă i-am zărit privirea, şi…m-a luat cu răcori pe şira spinării.

    I-am răspuns, preocupată nevoie mare să-mi analizez încălţările:

    -Ştiţi…io…io nu cred în astea…io…

    RăspundețiȘtergere
  4. A rânjit…buhuhuuu!...şi le-a întins câte-o mână Lilianei şi lui Sorin, doi membri de vază ai găştii noastre, îndemnându-i, tot din priviri…buhuhuuu!...să-l urmeze pe scenă.

    Spre stupefacţia mea, cei doi l-au urmat cuminţi-cuminţei, fără nici cel mai firav gest de refuz şi fără să mai arunce nici măcar o privire către noi.

    Acolo, pe scenă, nenea magicianu’ s-a apropiat galeş de Liliana şi a privit-o, scurt dar adânc, în ochi, i-a aşezat mângâietor o şuviţă de păr, atingând-o, într-un anume fel, cu degetele pe frunte, apoi a făcut-o să stea ferm rezemată de coloana din dreapta scenei.
    A aşezat rapid două scaune faţă în faţă, apoi şi-a chemat asistentul, împreună cu care a luat-o pe Liliana noastră şi au aşezat-o, ca pe o scândură, cu ceafa pe speteaza unui scaun şi cu gleznele pe cealaltă. Asta în vreme ce ea părea a fi cât se poate de trează, de conştientă.

    În vremea asta, din fundal, Sorin privea siderat către Liliana. Eu una eram ferm convinsă că ochii lui aveau să-i ţâşnească dintr-o clipă în alta din orbite precum dopurile de la nişte sticle de şampanie. Ce-i drept, nici ai noştri nu se comportau ceva mai rezonabil..

    „Honorius” se întoarce rânjind…buhuhuuu…către noi, apoi către Sorin. Îi face semn să se apropie şi să…să se urce cu genunchii din dotare (care-i bâţâiau mai vizibil decât cred că şi-ar fi dorit) pe burtica plăpândă a colegei. Care continua să stea suspendată pe spetezele celor două scaune ca şi cum făcea trebuşoara asta din fragedă pruncie.

    Sorinelu’ nostru părea că ar vrea să efectueze, mai degrabă, un vioi sprint către casă decât aşa o parascovenie, dar…lu’ nenea magicianu’ i s-au apropiat ameninţător sprâncenele, aşa că, în doi timpi şi trei mişcări, era hopa-sus!

    În total contrast cu draga de Liliana, lumea din sală a slobozit la unison un geamăt prelung, din rărunchii sufletului…Restul găştii noastre, lipit viguros de fotoliile de sub dedindosuri, deja morfolea în creieri posibile explicaţii domestice pentru crasa lipsă de grijă datorate celorlalţi doi membri…aflaţi în acele clipe pe scenă, într-o poziţie care contravenea flagrant statutului lor de elevi cuminţi, cu10 pe linie la „purtare”…

    Am plecat în seara aceea către casele noastre tare zgribuliţi şi tăcuţi.
    Mai ales că, spre finalul spectacolului, „Honorius” a spus, aşa, printre altele, că dacă hipnotizatorul „uită” să mai pocnească din degete la finalul experimentului, şi cel hipnotizat „uită” să se mai trezească. Şi că asta poate fi explicaţia pentru multele persoane găsite decedate, în vremea aceea, prin pădurile patriei, fără nici o urmă de agresiune. Cu totul şi cu totul întâmplător însă, acele persoane erau dintre cele cam prea gureşe când îşi dădeau cu părerea despre…regimul ceauşist…


    Pup şi îmbrăţişare mare şi, desigur, pârâitoareee! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Saru'mana Alessie,

    Cateodata ma gandesc daca n-ar fi pacat sa nu-ti canti cantecul de lebada, minunatul cantec al celei care exista prin iubire, publicand un roman sau depanandu-ti amintirile intr-o carte memorialistica.
    :)

    Nu stiam nimic despre aspectul ratacitorilor spre moarte, al hipnotizatilor sistemului...
    :))
    Ma gandesc totusi ca erau colaboratori ai securitatii, caci hipnoza fara o minima colaborare di partea subiectului nu cred ca este intotdeauna posibila.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ah ...subconstientul asta , cat de atacat este mititelul in fiecare zi fara sa ne dam seama ...si cate actiuni ale noastre nu sunt influentate de ceea ce nici prin cap nu ne-a trecut vreodata ...Interesanta tema si de data asta , Domnule Danule Bunule ...Cum stii sa le ticluiesti in asa fel incat sa-mi dai de gandit mereu ...Multumim frumos pentru frumusetea timpului petrecut in fata celor impartasite si noua !

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua sunt Cristi am niste intrebari si nu stiu cui sa ma adrezez,am niste simpturi aparte si nu stiu cine sunt sau ce sunt cu cine trebuie sa vb sau ce trebuie sa fac as vrea un nr de tel vreau ajutor nu stiu cum sa-mi folosesc simpturile

    RăspundețiȘtergere

Daca nu te temi ca ceea ce ai aflat te va lucra la subliminal, spune-acum: