VISUL

Visele sunt o componenta a vietii umane – si animale, daca stam sa urmarim reactiile pe care le au, uneori, cainii sau pisicile noastre, atunci cand dorm – despre care mai mult facem presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine. Ele exista si se desfasoara, independent de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri. Stiinta interpretarii onirice, al carei parinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, ofera, in unele situatii, lamuriri satisfacatoare. Totusi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face obiectul de studiu al acestui material, ci trasaturile pe care acestea le au, din perspectiva pur stiintifica. 

  
Uitam 90% din tot ce visam
La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Doamnei Hyde prin vis, iar Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.

Prin studierea conexiunilor neuronale din locatii variate ale creierului uman, specialistii americani din cadrul Institutului Tehnologic din California au avansat pe calea descifrarii modalitatii prin care memoria se formeaza si se depoziteaza in creier. Tot ei au facut legatura intre variatiile acestui proces in situatiile de somn cu vise.

Cercetatorii au descoperit faptul ca memoria omului se formeaza in hippocampus, dar este depozitata in alte regiuni precum neocortexul, stratul superior al creierului. Transferul memoriei de la o parte a alta a creierului necesita schimbarea conexiunilor neuronale. Toate aceste procese au legatura cu asa numitul fenomen REM, adica miscarile rapide ale globilor oculari din timpul viselor. Odata ce REM este o faza care apare doar in timpul viselor, cercetatorii avanseaza ideea ca absenta consolidarii memoriei petrecuta in acest moment, duce in ultima instanta la situatia in care ne este greu sa ne amintim cu precizie detaliile si semnificatia viselor.

Toata lumea viseaza
Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult, atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala. 

Si orbii viseaza
Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor si eficient sistemului.

Visele previn psihozele  

Intr-un studiu recent, aplecat asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise, creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrala.

Visam numai despre ce cunoastem 

Visele noastre sunt adesea populate de straini care interpreteaza anumite roluri, bine definite, dar care, desi poate e greu de crezut, nu sunt inventii ale mintii noaste - acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am intalnit pe parcursul vietii, dar pe care este posibil sa nu le mai recunoastem si de care nu ne mai amintim. Asasinul funest din cel mai recent cosmar poate fi individul care a pus benzina in rezervorul masinii tatalui pe cand noi eram doar niste copii. Cu totii am vazut sute de mii de chipuri in viata noastra, asadar exista o rezerva nesfarsita de personaje pe care creierele noastre sa le utilizeze in timp ce visam.

Nu toti viseaza in culori 
Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc, experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor, picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru. 

Visele nu sunt despre ceea ce par a fi
Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaze scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.

Dependentii care au renuntat la vicii au vise mai realistice
Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative, precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.

Stimulii externi ne invadeaza visele
Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa, dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".

Visele placute sunt influentate de mirosul florilor, anunta o echipa de cercetatori germani, care a incercat sa afle corespondentul intre aromele placute si visele linistite.

Mai exact, acestia ne indeamna sa avem in camera in care ne odihnim…trandafiri.
In cadrul studiului efectuat, voluntarii care dormeau intr-o camera cu trandafiri erau treziti si rugati sa povesteasca ce au visat. Rezultatele au aratat ca visele voluntarilor erau mai placute decat de obicei.
Analizele urmatoare au aratat ca mirosurile au o influenta asupra emotiilor din timpul visului, dar nu fac parte din acesta, deoarece subiectii nu au visat trandafiri.
Testul a fost reluat, insa de aceasta data, mirosul florilor a fost inlocuit cu cel de oua stricate. Majoritatea celor testati au declarat ca visele lor au fost dominate de sentimente negative.
Cercetatorii germani spera ca vor putea folosi rezultatele acestui studiu pentru a trata pacientii care se plang de cosmaruri foarte dese.  

Suntem paralizati in timpul somnului 
Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn. 

Programul de inregistrat visele

Lumea secreta a viselor este pe cale sa devina un “teren” accesibil, cu ajutorul noilor tehnologii, capabile sa ilustreze imagini preluate direct din creierul uman in timpul somnului

O echipa de cercetatori japonezi ai ATR Computational Neuroscience Laboratories a creat un dipozitiv care permite ilustrarea pe un ecran de calculator a unor procesari de ganduri si vise experimentate de creier in stare de veghe sau in timpul somnului. Desi pentru moment cercetatorii au creat numai tehnologia capabila sa reproduca imagini simple din creier, descoperirea pregateste drumul spre posibilitatea de descifrare integrala a viselor oamenilor si a altor procese cognitive. Un purtator de cuvant al ATRCNL declara: “Este o premiera mondiala performanta de vizualizare a ceea ce oamenii experimenteaza in timpului visului, prin monitorizarea activitatatii cerebrale”. Cercetatorii au investigat modul in care semnalele electrice in care se transforma imaginile capturate de retina oculara sunt obtinute si reconstruite in imagini vizuale in creierul uman. Printre alte lucruri, cercetatorii au descoperit ca visele sunt mai degraba stimulate de evenimete foarte recente, decat de traume ale copilariei.

 Cercetatorii au dezvoltat un mini-program care poate fotografia memorii sau vise.
Acesta nu este decat inceputul unui proiect, care are ca scop proiectarea directa a imaginilor pe ecran.
Prin comparea imaginilor scanate a activitatii cerebrale, acestia au putut deduce corect care din cele 120 de imagini expuse au fost focalizate de catre subiecti in proportie de 90%.
Profesorul Jack Gallant, cel care conduce echipa de cercetare din California, scrie in paginile revistei Nature: “Imaginati-va un aparat care poate citi informatia din creier, capabil, in acelasi timp, sa o redea in orice moment”
Doi oameni de stiinta voluntari au vizualizat 1750 de imagini in timp ce informatiile erau inregistrate din creierele lor si redate matematic prin puncte care rezultau o imagine 3d a subiectului focusat. Aceasta legatura intre activitatea creierului si imagine a fost folosita pentru a identifica care imagini au fost vazute de fiecare voluntar dintr-un nou set de 120, doar comparand scan-urile facute creierului.
“Comparatia cu subiectul filmului science-fiction “Minority report” este inca departe de adevarul stiintific”, spun cercetatorii, “deoarece programul poate citi imagini deja vizualizate, nu si ganduri care nu au fost transformate in fapte.”
Utilizarea acestei tehnici in mod necontrolat poate ridica grave probleme de etica si intimitate, cercetatorii fiind de acord asupra faptului ca nici un individ nu trebuie sa fie o victima a scanarii creierului in mod involuntar sau “citit” fara acordul deplin si explicit al subiectului. 

Sursa: Descopera.ro