Uauuuu!
Paradigma celor 10% a picat. Creierul merge cu toate capacitatile sale in plin, nu doar cu 10%, asa cum eronat se credea pana acum. Asertiunea miltoniana conform careia"cercetatorii sustin ca oamenii utilizeaza 10% din creier", a picat. "Le Roi est mort! Vive le Roi!" Banuiala mea mai veche, cum ca Dumnezeu nu si-a batut joc de om lasandu-l sa se chinuie doar cu 10 % din mintea lui, s-a adeverit. Intr-adevar, Dumnezeu nu a facut nimic degeaba.
Vestea buna este insa ca mintea noastra poate mult mai mult! Teoretic poate orice, practic insa, la marea majoritate a oamenilor, mintea se limiteaza sa poata doar la ceea ce-si imagineaza ei insisi ca pot sau ceea ce le-au inoculat altii ca pot face. Acesta insa devine un cu totul alt subiect.
Oamenii utilizeaza doar 10% din creier
Desi a tot fost auzita timp de vreun secol, aceasta afirmatie nu este adevarata - din fericire. Odata cu progresul reprezentat de tehnologia numita imagistica prin rezonanta magnetica, s-a putut demonstra clar ca oamenii isi folosesc cortexul cam la intreaga capacitate. In starea de veghe, creierul utilizeaza substante chimice (neurotrasmitatori) si impulsuri electrice pentru a asigura comunicarea intre toate regiunile sale, printr-un flux practic continuu de informatii. Abia in starea de somn profund, comunicarea intre diversele regiuni ale scoartei cerebrale se reduce, iar zonele ramase active apar, pe imaginile RMN, ca niste insulite mai luminoase intr-un ocean intunecat. Dar, de oprit, creierul nu se opreste niciodata, in cursul vietii; nu are zone inactive care raman asa cu anii si care sa reprezinte 90% din structura lui, asa cum spune mitul. Chiar daca, rand pe rand, diferitele zone mai iau cate o pauza, ca sa-si refaca rezervele de energie, functionarea scoartei cerebrale, in ansamblu, este continua si extinsa pe toata suprafata ei.
Dane, păi asta nu este o veste bună!
RăspundețiȘtergereEu ştiam cât sunt de prost dar întotdeauna îmi spuneam că asta se întâmplă întrucât folosesc doar 10%din creier şi ţin în rezervă strategică ceilalţi 90%. Cu alte cuvinte, mă amăgeam că la nevoie, dacă îmi pun mintea (cum s-ar zice) puteam fi de 10 ori mai deştept. Dar eu nu mi-o puneam şi aşteptam nevoia respectivă, care nu se ivea, nefiind nevoie pe piaţă, lumea proastă fiind tot mai proastă şi tot mai multă.
Si acum, vii cu seninătate şi îmi spui că sunt deja prost la capacitate maximă şi că nici poveste să mai am potenţial neexplorat! Crud e adevărul!
Dane, mi-ai stricat ziua! Prost să fie ăla care te-o mai asculta!
Unde dai si unde crapa... Eu eram pe "rod" in asteptare.
RăspundețiȘtergereStai moncher, stai!:)
Nu zice nimeni ca iti folosesti TOT creierul ca sa-ti capacitezi procesele constiente.
Eu il banuiam pe mnealui, pe creier, ca munceste si dincolo de 10%, odata ce scapa observatiei noastre constiente. Nu ne spune nicaieri articolul cat la suta esti constient de ceea ce se-ntampla in mintea ta si cat reprezinta in procente, jocul pe care il joaca neconstientul in pofida constientului tau.
Uite-acolo, in procesele neconstiente, in lumea nevazutelor se afla potentialul... :)
Si ca sa te linistesc... sa intram in concret. Poti tu compara circumvolutiunile tale cu ale lui Marean, Marean Vanghelie?
Pai tu detii incomensurabil mai multe si de o infinit mai buna calitate...
Lenin a avut doar doua chile de creier si s-a vazut... A aruncat de pe orbita direct in cacat o treime din popoarele lumii.
:))
Dane, cam asa zic si eu, adica subscriu la ceea ce spune Faustinus. In plus, tocmai ce-am citit pe altundeva ca, in loc sa evolueze, creierul nostru regreseaza incet si sigur. Cica tipii aia cu frunte joasa si privire bestiala din Cromagnon de acu' ceva mii de ani, isi foloseau mult mai eficient capacitatile cerebrale. De la tehnologie ni se trage si iata ca aceasta mai ne da si peste nas, distrugand mituri comode si caldute... :)
RăspundețiȘtergereSorine, uite mai jos cateva linkuri cu vesti si bune si proaste. Cu care sa-ncepem? Eu zic ca mai intai cu cele proaste, ca sa ne mai bucuram si noi bietii, la urma. Sunt articole foarte scurte.
RăspundețiȘtergereIntai cele care iti valideaza asertiunea:
http://www.descopera.ro/dnews/7871075-daca-suntem-atat-de-inteligenti-de-ce-ni-se-micsoreaza-creierele
http://www.descopera.ro/dnews/5749769-atentie-ni-se-micsoreaza-creierul
Si inca:
http://www.descopera.ro/dnews/3363890-creierul-functioneaza-la-maxim-la-39-ani-dupa-care
http://www.descopera.ro/dnews/7920952-creierul-uman-functioneaza-haotic
http://www.descopera.ro/dnews/6424766-limitele-creierului-nostru-nu-ne-permit-sa-intelegem-tainele-universului
http://www.descopera.ro/dnews/7908412-prea-multa-mancare-iti-micsoreaza-creierul
http://www.descopera.ro/dnews/5456481-insomnia-reduce-dimensiunile-creierului
http://www.descopera.ro/dnews/2969955-de-ce-suntem-cu-totii-nebuni
Si uite-le si pe cele bune:
Intai cu cea care iti invalideaza asertiunea:
http://www.descopera.ro/dnews/7822298-creierul-continua-sa-creasca-si-la-varsta-mijlocie
Apoi:
http://www.descopera.ro/dnews/7324096-este-bine-sa-gandim-dar-cu-masura
http://www.descopera.ro/dnews/7852591-ultima-arma-a-phenian-ului-lichidul-care-iti-mareste-creierul
http://www.descopera.ro/dnews/3390429-internetul-remodeleaza-creierul
http://www.descopera.ro/dnews/2694766-inteligenta-nu-depinde-de-marimea-creierului
http://www.descopera.ro/dnews/7967976-creierul-poate-fi-mentinut-tanar
http://www.descopera.ro/dnews/4134244-somnul-ne-permite-acumularea-suplimentara-de-cunostinte
http://www.descopera.ro/stiinta/3856965-tunningul-cerebral-upgradeaza-ti-creierul
Prima concluzie:
volumul creierului a fost important o vreme, in timpul evolutiei umane. Poate ca trendul s-a modificat si miniaturizarea este o lege naturala... :))
Poate ca da poate ca ba.
Urmeaza un scurt articol despre creierul lui Einstein.
Cat atarna un creier „cu greutate“? Science et Vie, Nr. 1080, septembrie 2007
RăspundețiȘtergereTotul a inceput pe data 18 aprilie 1955. Intr-o camera a spitalului Princeton din New Jersey Albert Einstein parasea o lume pe care, in felul sau, o reinventase, prin lovituri de ecuatie revolutionara. Omul care nu isi punea niciodata sosete si care scotea limba spatiului si timpului newtoniene se stingea la 76 de ani, din cauza unui anevrism al aortei abdominale, dupa ce murmurase cateva vorbe in germana. Prietenul si executorul sau testamentar, Otto Nathan, nu organizeaza nici o ceremonie funerara, iar corpul defunctului este incinerat in cea mai stricta intimitate. In timpul autopsiei, lucrurile nu au decurs chiar ca la carte. Cel insarcinat sa identifice exact cauza mortii, doctorul Thomas Harvey, dupa cateva operatii rutiniere (extirparea si analizarea plamanilor, incredibil de roz pentru un fost fumator!, inimii si altor organe interne), incizeaza, manat de o legitima curiozitate, si cutia craniana, extragand creierul. Ceea ce fisa postului sau nu mentiona sub nici o forma! Primul lucru pe care il face este sa cantareasca genialul organ: exact 1230 de grame, adica o greutate comuna, pentru cel mai important creier din toate timpurile. Harvey decupeaza creierul in 240 de bucati si il fotografiaza din toate unghiurile, incercand sa-i patrunda secretul. De atunci, bucatile tot calatoresc, ca intr-un thriller, dintr-un laborator intr-altul, dar rezultatele analizelor sunt la fel de deceptionante. Creierul lui Einstein este de o teribila banalitate! De-abia de curand, in 2007, celebrissimul cortex pare ca vrea sa-si dezvaluie secretul: in lobii parietali au fost descoperite numeroase celule gliale. Exprimata pe scurt, prima concluzie ar fi ca, desi detin rolul de mari vedete, neuronii nu inseamna totul in materie de performanta cerebrala. Anomalia din creierul einsteinian arata ca memoria si comunicarea cerebrala sunt indirect favorizate de surplusul glial.
Mărturisesc că n-am avut timp să lecturez şi comentariile, aşa că-mi cer scuze dacă ceea ce spun repetă într-o altă formă spusele vreunui antevorbitor.
RăspundețiȘtergerePărerea mea este că ideea cu cei 7-10-15% se referă la suprafaţa activă a creierului în momentul în care individul desfăşoară o activitate.
La nivelul scorţei cerebrale existe acele "proiecţii" specifice, adică zone sau centri nervoşi dedicaţi (vezi ariile Brodman - de exemplu) care se activează la toţi oamenii normali, sănătoşi atunci când desfăşoară o anume activitate intelectuală şi nu numai. Excepţie face memoria care pare lipsită de o specificitate a proiecţiei. Ea e aparent difuză şi se manifestă imagistic prin activarea mai multor zone (parietală, dar şi frontală sau occipitală), depinzând de tipul de informaţie memorată, de ecoul ei afectiv, dar şi de individ.
Acum, dacă un individ foloseşte într-o activitate intelectuală mai mult decât centrii nervoşi dedicaţi, activând o parte mai mare a scoarţei cerebrale, se poate afirma că angrenează în acea activitate resurse suplimentare de informaţii, aspect ce în mod logic determină un plus de rapiditate, acurateţe şi profunzime a actului intelectual.
Ca să fiu mai explicită, imaginaţi-vă cum ar fi ca atunci când gândim să o facem nu numai verbalizând ideile (cum se petrece în mod normal) ci şi folosind reprezentări ale acestor idei sub forma unor imgini pe care să le prelucrăm mental şi cărora să le asociem o serie de senzaţii.
Aţi văzut că atunci când rezolvăm o problemă, tindem să apelăm la foaie şi creion, pentru a uşura procesul. Dar asta presupune o alternanţă a atenţiei prin comutarea din mental, la exterior, tocmai pentru că noi folosim mai mult alternativ decât concomitent "instrumentele" intelectuale interne.
Dacă acest lucru se face mental, atunci se activează implicit şi o mulţime de alţi centri nervoşi - adică mai mult de 10%, care altminteri dorm pe dânşii.
Sunt oameni care reuşesc să facă asta, de aceea se consideră că-s geniali şi-şi folosesc mai mult decât 10 % din creier.
Revin, că mai am ceva de spus!
:)
Aşa...
RăspundețiȘtergereAcum, o altă chestiune interesantă ţine de specializarea emisferelor şi de natura dominantă a uneia din ele, fapt care induce o serie de caracteristici activităţii intelectuale.
În această discuţie mă rezum la procesele cognitive, deci eludez motricitatea.
Indivizii care au capacitatea de a realiza schimburi rapide de impulsuri nervoase între cele două emisfere capată şi abilitatea de a percepe şi analiza lumea pe un palier mai larg, cu o mare deschidere şi flexibilitate. Cu amendamentul că există şi situaţia patologică a trecerii uşoare şi nedorite, de-a dreptul anarhice a acestor impulsuri între emisfere care se întâlneşte în crizele de epilepsie.
(app de asta, ar trebui să citiţi dacă n-aţi făcut-o cumva, despre crizele de petit mal ale epilepticilor şi o să constataţi că la fel ca la schzofreni, aceste stări dau naştere unor percepţii şi sări care te pun serios pe gânduri!)
Offf, iar am ceva treabă. Revin!
:))
Ca s-o scurtez, părerea mea este că:
RăspundețiȘtergere1. e adevărat că ne folosim creierul la mai puţin din capacitatea lui de a procesa, dar acest lucru se referă la utilizarea unui număr limitat de structuri nervoase superioare per mecanism, nu la întregul creier. De folosit îl folosim pe tot, dar secvenţial şi prea puţin eficient, faţă de cum ar putea procesa;
2. greutatea sau masa creierului este mai puţin importantă la nivelul de evoluţie la care ne aflăm noi, fiindcă oricum activăm un număr minim de neuroni, prea mic ca să poată spune cineva că a depăşit rezerva din dotare! Regret, dar aici dimensiunea chiar nu prea contează. Nu încă!;
3. fiecare proces cognitiv ar putea beneficia de aportul mai multor centri nervoşi, dacă am avea antrenamentul şi ştiinţa de a-i folosi sincretic şi sinergic atunci când gândim;
4. acest 10% mie îmi vorbeşte mai mult de fiziologie decât de anatomie şi, dacă vreţi, de evoluţie a speciei.
:)
RăspundețiȘtergereVa salut pe toti, cu respect!
Aceasta teorie face parte din "breasla" contra teoriilor, cum sunt cele: incalzirea globala, plantele modificate genetic etc.
Teorie - contrateorie!
Fiecare avand la baza o suma de argumente pertinente, elaborate si expuse de catre oameni de stiinta si cercetologi!
Eu stiu un lucru foarte clar, desi tartacutza mea are capacitate mult mai mare pentru asimilare, invatare, procesare, eu nu resuesc sa folosesc decat 2%, cred...
De ce?
Pentru ca fizic nu am timp sa-mi folosesc tartacutza cat as vrea.
:)
Teoria cu 10 la suta este pertinenta pentru mine... in contextul creionat mai sus de catre mine.
Un muritor cu un sablon mental pre"fabricat", intra in sistem (fie el si privat) si 90% din viata si-o petrece facand acelasi lucru - adica in rutina; iar cele 10 procente si le imparte intre lectura (in cel mai bun caz), o limba straina (in cel mai stralucit caz) si restul divertisment si preocupari "primitive"!
Tzuguiatul spune ca era MINUNAT daca sapiensul secolului XXI si-ar fi folosit macar 10% din creier!
:))
Buna dimineata tuturor!
RăspundețiȘtergere:))
Stanjenel si Andrei, dragii mei buni prieteni,
Marturisesc ca mi-a placut tare mult sa va urmaresc toate argumentele, corecte, atata timp cat le mentinem doar in zona de discutie despre creier si nu incercam sa intindem mana dupa minte si s-o inhatam. Caci daca am incerca sa o prindem... stupoare! Atunci cand avem certitudinea ca am prins-o si o tinem in pumn, daca cumva desfacem palma, s-o vedem si s-o analizam mai bine, constatam ca.... aerul curat este mai dens decat ceea ce gasim noi acolo.
Creierul este una, iar mintea este cu totul altceva. Activitatea creierului, ca procesor, poate fi observata, analizata si surprinsa in procente, pe cand mintea, este un ceva necuantificabil si in consecinta neprocentual. Si ca lucrurile sa se incurce si mai rau, mai introducem si conceptul de "constiinta".
Cu voia voastra am sa inlocuiesc termenul "minte" cu termenul "ceva" ca sa nu mai incurcam mintea cu creierul.
Si hai sa admitem ca as fi pe o pista falsa, dar atunci cum ar veni chestia asta:
10% sau 100% .... din "ceva", nu se stie cu precizie ce, cu care percepem niste iluzii, cu care valorizam si dam sens fenomenelor care ne inconjoara, cu care actionam, cu care, visam, ne imaginam, comunicam, cu care il simtim sau il hulim pe Dumnezeu, cu care cunoastem, acel "ceva" pe care il avem in posesie doar pe perioada vietii noastre... Ei bine, socotesc eu ca procentele nu au cum sa fie semnificative pentru acest "ceva", numit minte.
Parerea mea este ca luam in chirie pe parcursul vietii noastre, o bucata dintr-un "Ceva" mult mai mare. Ca sa raman in zona parereilor eu inteleg ca o parte a "ceva"-ului nostru mic ne slujeste propriile noastre iluzii, pe cand cealalta parte a lui, il serveste pe "Ceva"-ul cel Mare, fara ca cele doua parti sa se incomodeze una pe cealalta. Cele doua parti, ale ceva-ului cel mic, partea pentru sine si partea pentru "ceva"-ul cel Mare, avand fiecare un limbaj propriu si mijloace specifice de comunicare intre ele sau intre ele si Univers, luate ca un intreg, dau imaginea mintii omului, minte care nu tine cont de procente si care functioneaza cu toate motoarele in plin.
Suntem conectati cu mintea noastra la Mintea Universala, suntem parte din ea dar din pacate nu suntem ea. Creierul nostru ne ajuta sa fim mai mult spectatorii Mintii Universale decat actorii ei. Cat despre Regie.... he,he! Nici vorba! :))
Asa ca, or fi 10% sau 100% din capacitatea aparatului numit creier, chestiunea mintii tot nu poate fi rezolvata, atata timp cat doar o parte din minte ne apartine, restul fiind a LUI! :)
Ma gadila teribil subiectul si vreau sa-ti multumesc, Dan , pentru confirmarea banuielii mele ca procentul acela ce da titlul articolului tau , este prea mic . Tehnicianul din mine incearca mereu sa creeze modele ; asta probabil ca se datoreaza faptului ca inca nu jonglez usor cu notiuni abstracte . Si la cat de limitat ma stiu , nici nu cred ca voi reusi vreodata sa-mi depasesc statutul ...Deci , modelul meu este cam asa : In sinapsele acelea ce leaga neuronii creierasului in discutie , se produc adevarate arderi intense . In orice chimism eficient , exoterm sau endo ...in urma arderii rezulta un "reziduu" care , benefic sau nu , el se acumuleaza in substanta cenusie ce formeaza invelisul acela cu o grosime de vreo trei milimetri si o suprafata de 0,2 mp numit cortex . Procesele electro-chimice mai intense sau nu de fapt sunt rezultatul mostenirii genetice ale fiecarui individ . Experientele acumulate in decursul unei vieti intregi pot fi pierdute in cateva secunde, in cateva ore , luni sau ani sau pot fi stocate si inmultite pana in ultima clipa a vietii . Important este sa gandim permanent pozitiv , sa iubim tot ce ne inconjoara , sa facem ca acele procese de ordinul microvoltilor sa se zbenguie in asa fel incat diferenta dintre reactiile excitatoare ci cele inhibitoare sa fie optima mereu .Astfel , cred ca am putea ajunge la o folosire mai buna a ceea ce ne-a lasat buna natura .
RăspundețiȘtergere